Cronică de film

2.22 – Un film care Trebuie văzut

19/10/2019

Știam că Trebuie văzut, și atunci când l-am văzut, mi-a lăsat impresia de excepțional. Așa că merită câteva cuvinte legat de ceea ce îl face să fie astfel. O să mă adresez în special celor care nu se miră de excepțional, sau care, o dată ce au înțeles sensul miracolelor, merg să caute mai departe, noi și noi variante, alte și alte exprimări ale inexprimabilului.

Pe scurt, ce explică filmul?

„Totul e scris în stele.” Dar care stele? Ai putea să îți imaginezi forța unei stele deja căzătoare în coliziune directă cu forța unui gând? Se spune că un gând puternic are aceeași valabilitate ca realitatea însăși. Deci la ce invită 2.22 să ne gândim?

Câmpuri electromagnetice, încărcătură electromagnetică ridicată, astrologie și astronomie, totul sub egita unor modele: pattern-uri. Pattern-urile sunt un leitmotiv al filmului, și ce pun ele în discuție?

Suntem subiecți ai unor modele care se manifestă asupra noastră

Ai avut vreodată senzația că se repetă întâmplări, cifre, oameni, nume…? Sentimentul este uneori puternic, alteori mai vag, în funcție de importanța pattern-ului și de semnificația lui, pentru care ești responsabil, direct sau nu.

Cu cât este mai important să rezolvi o problemă, vitală pentru existența ta în timp și evoluția ta ca Om, cu atât pattern-ul își face simțită prezența mai acut.

De la teoria ideilor, a lui Platon, până la câmpurile electromagnetice ale teoriei cuantice, se afirmă unul și același lucru: este scris ca lucrurile să se întâmple într-un anume fel, așa și nu altcumva. Sau, altfel formulat, se va întâmpla asta, dar vai de cel PRIN care se va întâmpla asta!

Ce se întâmplă, de fapt?

Se spune că un sistem sănătos are puterea de a se autoregla. Vorbim despre natură, univers, căci nu cunosc alt sistem potrivit pentru un astfel de exemplu. Prin urmare, ceea ce este de reglat și de corectat, se va regla și se va corecta cândva, indiferent de circumstanțe. Face parte din legile naturii. Este și ceea ce demonstrează 2.22 prin acțiunea prezentată, și prin finalul său. Dar hai să încercăm să înțelegem…

Cum e posibil?

Posibilul are un traseu prestabilit de a se manifesta într-un anume mod. Sau, să-i zicem entropie. Sau o energie care este utilizată și reutilizată la infinit. Până la epuizare. Dar de ce epuizare? Tocmai, aici vine intriga filmului să ne atragă atenția asupra unui aspect pe care, poate… l-am pierdut cam mult din vedere.

Energia de care vorbeam nu este singura existentă în acest univers, pe care îmi place să îl numesc sănătos. Să nu uităm de energia necreată, , sau cum s-o numi acel ceva răspunzător de negentropie (negentropia este forța contrară entropiei). Deci, posibilul are șansa să se materializeze și altcumva decât prin pattern-uri, în special prin opusul lor („break the pattern”, ni se spune în film).

Este, totuși, nevoie de multă concentrare, gândire, reflecție, ca să poți concepe distrugerea modelelor. Mai este nevoie și de dorință, voință, cre… încredere, ca să îndrăznești a sfida modelul. Și a acționa ca atare.

Ce mi-a plăcut la 2.22 este încurajarea că se poate, ai puterea să schimbi modelul, să repari lucruri, să îndrepți probleme. Totuși, din păcate, mulți nu pot concepe excepționalul.

De aceea, când, uneori, zic că… nu mai pot, universul parcă îmi răspunde: „Dar ce crezi? Eu mai pot?”

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply