De această dată, este vorba despre o pictură: Yellow Mood. Și este o pictură care te face să privești cu atenție, să vezi. Întregul său farmec este dat de folosirea culorii, iar îndată ce ai remarcat culoarea, să te gândești mai mult la subiectul tabloului. Așa ai să vezi dincolo de aparențe, în câteva chei succesive de interpretare.

Mai întâi, despre farmecul culorii… Prima impresie, cea care te surprinde de cum te uiți la această pictură, este de o abundență de galben, de explozie de culoare, și de lumină solară. Înveselește, întinerește, împrospătează printr-o strălucire fin sugerată de lumini ce cad peste recipientul în care sunt așezate florile. Iar florile îndrăznesc să își exprime frumusețea printr-un contrast de culoare inspirat, care cumva intrigă. În nuanțe închise, ele redau obraznic talentul naturii de a te face atent, de a da un semn că ea oferă flori ce merită privirea noastră, și întreaga noastră bucurie pentru simplul fapt că ele există.

De remarcat și trecerea treptată de la cafeniu și nuanțe mai închise la nuanțe vii de galben, și lumină ce răzbate prin fereastra încăperii. Din foarte puține culori, și mult accent pe nuanțe, s-a creat un tablou care duce florile dincolo de aspectul lor fotografic. Jocul de culori, lumini și umbre încântă, și invită la admirație.

 

Mai apoi, despre subiectul picturii… Florile, reprezentate prin culori închise, sunt așezate într-un vas care dă impresia de echilibru. Un înăuntru și un afară, sunt delimitate de florile culese și așezate frumos pentru a împodobi linia de separare, pentru a sugera interferențe, influențe, deschidere. Ele sunt toată bogăția imaginii, concentrând atenția asupra lor prin originalitate și natural, firesc, așa cum îi stă bine naturii.

La fel, echilibrul este dat și de impresia de rustic a unui înăuntru simplu și de lux natural, preferat oricăror alte forme sofisticate de frumos. Prin împodobirea unui vas – cu flori, se sugerează că natura e regină într-o încăpere unde simplitatea e la ea acasă, fiind mult mai îndrăzneață în expresie decât complicatele artificii voit orientate către frumusețe. Ceea ce reușesc să exprime aceste flori, vor reuși cu greu alte forme estetice mult prelucrate.

 

Per ansamblu, este o pictură pe care nu poți decât să o îndrăgești, care încântă și dă bună dispoziție oricărui privitor. Iar dacă privitorul este mai atent, va observa și echilibrul pe care îl dă imaginea pictată, atât prin culoare, cât și prin reprezentarea elementelor compoziției.

Uitându-te la tablou, pare că florile sunt admirate dintr-un unghi oblic, și nu direct din față: natura are farmecul de a invita la admirație subtil, doar sugerat, și nu trivial, nici în mod orbitor. Abia când îți întorci privirea către ea, și întreaga ta atenție, îți dai seama că atare frumusețe este de o evidență incontestabilă: estetica naturii creează echilibru, luminează ce e întunecat, eclipsează ce e deformat, simplifică ce e complicat. Nu aduce un astfel de echilibru… bucurie?