Se preconizează introducerea în școli a unei materii noi, pe numele său „Nutriție și educație nutrițională”. În contextul în care obezitatea este un risc din ce în ce mai mare pentru copii, inițiativa esteuna lăudabilă. Mai rămâne de văzut și cum va fi ea pusă în practică. Nu întotdeauna o inițiativă își găsește modul de implementare cel mai potrivit, așa încât rezultatele să fie cele dorite.

Așadar, pornim de la ideea că introducerea acestei materii în școală este un lucru bun. Totuși, există șanse ca de la idee la predarea efectivă a acestei materii să fie cale lungă. Spun aceasta pentru că subiectul riscă să fie tratat doar teoretic, o materie în plus cu care elevul să își frământe mintea, pe lângă alte materii obligatorii. Îmi și imaginez o astfel de materie cu manuale corepunzătoare, liste de alimente, calorii și vitamine care ar trebui reținute mai mult sau mai puțin pe de rost, după bunul plac al profesorului. Există și reversul medaliei, de a cădea în capcana unei abordări atât de practice, încât elevii să trebuiască să vină la oră cu ingrediente pentru salate, ca într-un adevărat atelier de lucru.

Nici una din cele două abordări nu mi s-ar părea inspirată. Iar susținerea ideii de dragul ideii care va fi perfecționată pe măsură ce este aplicată, nu este cea mai bună soluție.

Ceea ce contează este introducerea unei materii care să imprime un stil de viață sănătos, a unor ore din care să se poată reține principiile de bază, referitoare la nutriție. Responsabilitatea elevului pentru modul în care se hrănește ar trebui să fie evidențiată, într-un mod frumos, direct sau indirect, dar, în orice caz, atractiv. Altfel, de ce s-ar merita să asculți tot ce se spune la oră, și în fond, ce e rău în a fi obez? Sunt întrebări fundamentale la care orele de nutriție și educație nutrițională trebuie să răspundă în mod potrivit, pe parcursul întregului an școlar. Există suficiente lecții, nici prea stufoase și detaliate, nici prea didactice, numai bune pentru a fi predate în 9 sau 10 luni?

Cum spuneam, despre stilul de viață sănătos: dacă te gândești bine, micuții și mai marii noștri elevi ar trebui învățați să trăiască sănătos, dar așa ceva nu se rezumă la nutriție. Mai sunt multe altele care ar trebui predate. Oricum, educația nutrițională e un început bun.

Îmi închipui că rivalul numărul unu în eficiența educației nutriționale este ceva de felul acesta: sunt adesea favorizate excesele alimentare, mesele copioase „binemeritate” și răsfățurile culinare când se pun pe masă mâncăruri bune. Lucruri care ar trebui să lase balanța să se încline în favoarea: mâncărurilor sănătoase, cu aport echilibrat de calorii. Va fi greu de schimbat acest lucru, prin, să zicem, o oră de nutriție la clasă. Așadar?