Dacă tot se apropie mini-vacanța de 1 decembrie, găsesc nimerit să vorbim despre… vacanțe și mini-vacanțe. Deja se simte spiritul zilelor de 30 nov, 1 dec, plus weekend, pe deasupra. Și o dată cu el, și nerăbdarea de a ajunge mai repede în respectiva mini-vacanță. Despre această nerăbdare vreau eu să detaliez puțin.

Am gândit acel “Abia aștept!” dintr-o perspectivă ceva mai diferită, și am încadrat-o într-un sens mai larg, acela al dependenței de vacanță. Am ales termenul cu zâmbetul pe buze, pentru că vacanța și mini-vacanța îmi sunt cel puțin la fel de dragi ca și vouă.

Cu toții știm, cu cât sunt mai multe vacanțe, cu atât se doresc și mai multe vacanțe. Nu o singură dată am auzit persoane care veneau din concediu și în ziua 1 de muncă, după cele libere, se gândea când va fi următoarea zi/săptămână/lună liberă. Există și niște mici trucuri pentru a hrăni această așteptare a vacanței, cât mai bine și cât mai des. Printre ele, concedii de câte o săptămână, de 3 ori în 3 luni la rând, sau chiar o zi liberă pe săptămână, timp de mai multe săpătămâni, până la epuizarea zilelor libere. Deși uneori astfel de alegeri sunt inspirate, de cele mai multe ori sfârșesc prin a face din mini-vacanțe simple pauze mai lungi de lucru.

Ceea ce vreau să subliniez este că vacanța, ca și mini-vacanțele, ar trebui să fie nu doar pauze de lucru, un stop muncă! până peste 3/5/7 zile, ci sărbători personale. Cu prilejul unei asemenea sărbători personale, fiecare dintre noi merită un răsfăț. Gândind lucrurile din această perspectivă, un oarecare răsfăț este binevenit și bine-meritat: un city-break, o ceașcă de cafea savurată între ninsori de poveste, o carte ușoară și de amuzament, niște banane coapte gătite cu plăcere în propria bucătărie, sau orice nebunie pe care n-ai încercat-o până acum și vrei să recuperezi la capitolul experiențe noi în câteva zile de mini-vacanță.

Și cum ziceam de răsfăț, de răsfăț devii repede dependent. Inutil să mai insist aici, e clar de ce intervine dependența de bine. Ei, și acum vine partea interesantă: cum ne lecuim de o dependență, și, în primul rând, chiar vrem să ne vindecăm de ea?

Eu cred că ar fi bine să da, pentru evitarea trăirii în exces a mini-vacanței. Și planuri, gânduri, așteptări cu multe săptămâni înainte, și un proces de readaptare la mediul de lucru după revenirea din vacanță, toate ar putea fi evitate. Ce e de făcut e să te asiguri că nu trec cele câteva zile libere fără un mini-plan de odihnă activă (schițat în linii mari e mai mult decât suficient). Altfel, dependența de următoarea vacanță va fi mai accentuată, trecând de la serios la sever.

Și, chiar așa, nu ar fi păcat să irosim timpul liber fără o activitate agreabilă, dintr-un milion de posibilități?