Cărți pe care vreau să le citesc la sfârșit de an 2017 și început de an 2018

Recunosc, în ultima vreme am fost prinsă cu lectura unui singur autor, a fost o ambiție a mea de a citi tot ce a scris el la vremea respectivă. Dar o dată această etapă încehiată, în următoarea perioadă mi-am propus să mă ocup de ceva mai complex. Așa că am pus pe lista de lecturi câteva volume pe care țin să le parcurg cel mai târziu în prima parte a anului ce vine. Iată-le:

  1. Rudolf Arnheim – „Forța centrului vizual” (o carte despre geometrie și pictură, și despre posibilitățile privitorului de tablou de a interpreta o imagine pictată în funcție de centrul vizual) ;
  2. Johan Huizinga – „Homo ludens” (o explicare filosofică a înclinației omului către joc);
  3. Umberto Eco – „O teorie a semioticii” (am cumpărat cartea acum ceva vreme, atât datorită aprecierii pe care o nutresc pentru mocul cum scrie acest autor, cât și datorită interesului pentru semne, semnificații, iconuri și simboluri, pe care le întâlnim de altfel pretutindeni în jurul nostru);
  4. Edgar Cayce – „Memoria spirituală a materiei” (o perspectivă nouă, pe care abia aștept să o descifrez, imediat ce fac rost de acest volum);
  5. Dumitru Constantin Dulcan – „Inteligența materiei” (se pare că e o pasiune mai nouă pentru materie și personificarea ei, dar cred că merită efortul unei atenții aparte asupra acestui volum, la fel ca și asupra precedentului menționat; am frunzărit-o puțin, are și fizică, are și chimie, are și spiritualitate, mai multe la un loc, și mai ales logică);
  6. Lucian Boia – „Istorie și mit în conștiința românească” (atunci când vine vorba de credințe, valori și idei înrădăcinate în mentalitatea unui popor, mai ales când este vorba de români, mi se pare super interesant să descopăr ce e adevăr și ce e legendă, ce e istorie pură și ce e mit);
  7. Horia-Roman Patapievici – „Omul recent” (o trec și pe ea pe listă, căci pare un subiect interesant și demn de atenție).

Bineînțeles, lista rămâne deschisă, și primesc cu interes recomandări. Va fi una din provocările noului an, și va fi o incursiune interesantă în subiecte despre care știu puțin, poate prea puțin.

 

P.S. Mi-am amintit că ar trebui să menționez și Val Cordun – “Timpul în răspăr” (favorita mea, o carte deja începută, despre basmele românești într-o interpretare mai puțin de poveste și mai mult de realitate. O realitate cu bune și cu rele, după cum zânele sunt zâne și balaurii balauri).

 

2 Comments

  1. Dacă tot ați pus pe listă cartea d-lui Boia, un istoric care și-a asumat demolarea unor mituri naționale cu mare aplomb (dar nu intotdeauna cu cele mai solide argumente), poate n-ar strica să aflați mai multe despre evenimentele pe care le vom sarbatori in curand, recte sfârșitul WWI si Marea Unire – dar de la un participant direct.
    La Editura Militara a fost republicata, in editie facsimil dupa volumul din 1922, cartea generalului G.D. Mardarescu, “Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei (1918-1920)”. S-ar putea ca lectura sa vi se para arida, cu toate datele tehnico-militare pe care autorul nu le evită. Însă veți avea ocazia să aflați despre oameni care au făcut istorie la propriu, pentru România, și care ar merita puțină adulație din partea generațiilor de azi, măcar din partea istoricilor (inclusiv dl. Boia).
    Nu mă înțelegeți greșit, citesc cu o minte deschisă cărțile istoricului clujean, la fel cum le citesc și pe cele ale unor Neagu Djuvara, Bulei, Otu, Scurtu ș.a. Sunt însă neplăcut surprins și întristat de fervoarea cu care se pune totul sub semnul întrebării, sub imperiul de-mitizării… Mai verde spus, noi încă nu știm mare lucru despre pagini întregi și momente semnificative din istoria proprie (cum e și cazul momentului 1919, când am distrus primul regim comunist transplantat de Lenin în Europa Centrală, la Budapesta, adică la 300 de km distanta de Viena!), mai avem încă de dezgropat morminte de eroi necunoscuți și la vest, și la est, dar prioritatea momentului este dacă Ștefan cel Mare a fost un curvar, Țepeș – un dement, iar Mihai Viteazul – un aventurier…

    http://www.edituramilitara.ro/istorie/47-campania-pentru-desrobirea-ardealului-si-ocuparea-budapestei-1918-1920.html

    • IKY

      27 November 2017 at 5:00 am

      Mulțumesc pentru recomandare. Recunosc, sunt înclinată mai degrabă către considerații despre mentalitatea românească, și de o perspectivă culturală, de aceea m-am orientat către autorul de care ați amintit (așa cum altădată m-am orientat către Constantin Rădulescu-Motru – „Din psihologia poporului român”, sau către studii despre relația psihologie – alchimie).

      Cât despre istoria pură, apreciez atunci când lucrurile sunt relatate de oameni care au făcut istorie (în plan restrâns sau mai amplu), și mai puțin șirurile de date și ani de domnie – căci așa se preda odată istoria în școală. Atâta timp cât am fost prevenită în legătură cu stilul înțesat de date, dar și de valoarea unei cărți precum cea recomandată de dumneavoastră, îmi permit să o trec și pe ea pe lista de lecturi imediat următoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© 2020 IKY Style

Theme by Anders NorénUp ↑