E mai greu să îți imaginezi cum sare așchia, atâta vreme cât nu ai fost tăietor de lemne. Cu atât mai puțin cu cât ești

limitat la un spațiu urban, cu propriile lui activități. Dar hai să vedem, mai este adevărat că așchia nu sare departe de trunchi? Sau din contră, are șanse să aterizeze pe un alt pământ, îndepărtat și înfloritor?

La bază, proverbul se referă la faptul că urmașii se aseamănă, genetic, cu părinții lor. Codul ereditar este similar și nu poate duce la o îndepărtare prea mare a comportamentului copiilor față de cel al părinților săi. Aici însă trebuie diferențiat între temperament și educație. Temperamentul se poate ajusta prin comportament, pe parcursul dezvoltării copilului, iar educația poate modela în funcție de o alegere (a părinților), voluntară și absolut deliberată.

De aceea, în funcție de context, așchia poate sări mai aproape sau mai departe de trunchi, după posibilități.

Ca să revenim la adevărul zicalei, este sau nu corect că așchia nu sare departe de trunchi? Da, în cele mai multe cazuri da, așa este, dar doar până la proba contrarie. La ce mă refer? În ceea ce privește copilul, și pe tine copil, e nevoie să îți construiești o personalitate puternică, pentru a te diferenția mai mult de părinți. Vorbesc de niște calități suplimentare, pe care le poți dobândi fără îngrădirea genetică.

În ceea ce privește părinții, și pe tine ca părinte, e bine să ai grijă: să lași să se dezvolte o personalitate puternică a copilului, în așa fel încât el să „sară (mai departe) de trunchi”.

E un fapt care ar trebui conștientizat mai mult, pentru a da spațiu de deschidere copilului care învață să trăiască. Și pentru a-l ajuta să trăiască frumos.

Per ansamblu, luată ca atare și deseori recunoscută mai degrabă în subconștient (sau de alții decât părinții), afirmația se cam dovedește adevărată. Cam așa este, progresele de la o generație la alta se fac pas cu pas, trunchi apropiat de trunchi, și nu de la o emisferă la alta. Dar de la lemne și până la copii, din spațiu până la evoluția în timp, un adevăr se poate ușor schimba. Preluat din mediul natural al arborilor, el se recunoaște ca mai mult sau mai puțin adaptat la formarea de noi generații.

Așa că, în loc să fie proverb cu înțeles valabil oricând, și folosit de oricine, Așchia nu sare departe de trunchi ar trebui să fie un motiv de reflecție pentru cei direct în cauză. În primul rând pentru părinți, în legărută cu formarea copiilor, apoi pentru copii, în legătură cu responsabilizarea față de viitorul propriu.

Așadar, când nu ești tăietor de lemne, poți fi un deosebit șlefuitor de caractere. În acest fel se demonstrează că așchia poate sări departe de trunchi.